Iohannis a plecat de la Palatul Cotroceni, dar lasă România în cel mai vulnerabil punct al democrației sale din istoria recentă. A plecat nu pentru că a vrut, ci pentru că nu a mai avut încotro. Dacă ar fi primit garanții că în Parlament sunt suficiente voturi care să îl salveze de la suspendare, atunci nu s-ar fi clintit din scaunul de Președinte. Asta până când depunea un nou președinte jurământul, iar când s-ar fi întâmplat asta momentan nu putem fi siguri. Dacă s-au anulat o dată alegerile, de ce nu s-ar anula și a doua oară, nu-i așa?
Plecarea lui Iohannis prin demisie are un caracter puternic simbolic. Nu este o abdicare, nu poartă cu sine niciun dram de onoare. Este doar punctul final al unei lungi abdicări de la toate promisiunile sale făcute atunci când a candidat. Ne-a promis o țară unde PSD nu va mai lua cele mai importante decizii. Ne-a promis o țară care va avea șansa unor guvernări de dreapta care să așeze statul pe temelia meritocrației și a reformelor atât de necesare. În schimb, Iohannis a garantat PSD perpetuarea continuă la putere și a declanșat un război fără perdea cu USR, partid pe care l-a scos degrabă de la guvernare. Îi incomodam programul și-l sâcâiam cu cererile noastre privind reformarea statului.
Suntem într-un moment critic pentru democrația noastră pentru că Iohannis a scăpat hățurile. Prea comod, prea iubitor de lux, prea nepăsător la ceea ce i-au cerut românii. Unele dintre cererile conaționalilor săi vizau strict bunul simț. Să vorbească, să fie empatic, să vină cu soluții. Să fie cu adevărat mediator.
Iohannis lasă România în pragul colapsului total al instituțiilor sale. Instituții penetrate la cel mai înalt nivel de indivizi care lucrează din interiorul statului ca să proptească la Cotroceni un candidat-Mesia emanat măcar în spirit, dacă nu și în acte, de fosta Securitate a lui Ceaușescu.
Este o moștenire teribilă. Degeaba susții că ai păstrat România pe drumul său corect și muncit în deceniile post-Revoluție ca membră a NATO și a Uniunii Europene, dacă atunci când s-a dat atacul hibrid ai dormit în post. Sau, mai grav, dacă au dormit în post sau au fost complici structurile de forță pe care le aveai în subordine.
Vom avea alegeri în mai pentru alegerea unui nou președinte al României. Alegeri repetate, după ce anul trecut scrutinul prezidențial a fost anulat de Curtea Constituțională. Ne întrebăm cu toții dacă din decembrie și până azi s-a întărit statul atât de mult, încât să prezinte în ochii românilor garanții că ceea ce s-a petrecut în decembrie nu se va mai repeta. Că vom avea alegeri cu adevărat libere, că boții vor fi puși în carantină, că oamenii nu vor mai fi manipulați de forțe care se opun democrației și libertății noastre. Speranța e plăpândă.
Poate că președintele interimar va dovedi acum că e și ceva adevărat din aura sa politică. Vom ști curând dacă se va ridica la înălțimea responsabilității istorice pe care o are acum pe umeri, aceea de a veghea la restabilirea democrației noastre, sau n-a fost decât un ambalaj de PR lucrat în mulți ani de zile.
